ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 195 din 22 decembrie 2005, privind protecţia mediului

Text în vigoare începând cu data de 3 decembrie 2008 REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 3 decembrie 2008: - Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 31 ianuarie 2006; - Legea nr. 265/2006; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007; - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 164/2008. NOTĂ: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 265/2006. Având în vedere necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de ţara noastră în procesul de integrare europeană, este imperios necesară adoptarea, în regim de urgenţă, a prezentului act normativ, în baza căruia să poată fi adoptată legislaţia subsecventă în domeniul protecţiei mediului şi Ţinând cont de necesitatea creării cadrului unitar prin care se statuează principiile care guvernează întreaga activitate de protecţie a mediului şi care trasează direcţiile de reglementare a activităţilor economice în vederea atingerii obiectivelor dezvoltării durabile, elemente care vizează interesul public şi care constituie situaţii de urgenţă extraordinare. În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă: CAP. 1 Principii şi dispoziţii generale ART. 1 (1) Obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie un ansamblu de reglementări juridice privind protecţia mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă. (2) Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului. ART. 2 În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: 1. accident ecologic – evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie, rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale şi antropice; 2. acte de reglementare – aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizaţie de mediu, autorizaţie integrată de mediu, autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic; 3. acord de mediu – actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect; 4. acord de import pentru organisme modificate genetic – actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului să realizeze activitatea de import de organisme/microorganisme modificate genetic şi stabileşte condiţiile în care aceasta se poate desfăşura, conform legislaţiei în vigoare; 5. arie/sit – zonă definită geografic exact delimitată; 6. arie naturală protejată – zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită; 7. * Abrogat 8. audit de mediu – instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate protecţiei mediului, cu scopul: a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului; b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei; 9. autorizaţie de mediu – actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente sau ai unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcţiune; 10. autorizaţie integrată de mediu – actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii, care să garanteze că instalaţia corespunde prevederilor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; autorizaţia poate fi emisă pentru una sau mai multe instalaţii ori părţi ale acesteia, situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator; 11. autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic – actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care reglementează condiţiile de introducere deliberată în mediu şi/sau pe piaţă a organismelor modificate genetic şi pentru utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic; 12. autoritate competentă pentru protecţia mediului – autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sau agenţiile pentru protecţia mediului, respectiv agenţiile regionale pentru protecţia mediului şi agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”, precum şi Garda Naţională de Mediu şi structurile subordonate acesteia; 13. avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului: a) aviz de mediu – actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării; b) avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice – act administrativ emis de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor şi, respectiv, de autorizare a îngrăşămintelor chimice; c) aviz Natura 2000 – actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care conţine concluziile evaluării adecvate şi prin care se stabilesc condiţiile de realizare a planului sau proiectului din punctul de vedere al impactului asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, incluse sau care urmează să fie incluse în reţeaua ecologică Natura 2000; 14. bilanţ de mediu – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, în scopul obţinerii autorizaţiei de mediu, care conţine elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale activităţii, în vederea cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un impact semnificativ, bilanţul se completează cu un studiu de evaluare a riscului; 15. biodiversitate – variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor; 16. biotehnologie – aplicaţie tehnologică în care se utilizează sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosinţă specifică; 17. biotehnologie modernă – aplicarea in vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic şi a tehnicilor de fuziune celulară, altele decât cele specifice selecţiei şi ameliorării tradiţionale, care înlătură barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetică; 18. cele mai bune tehnici disponibile – stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său: a) tehnicile se referă deopotrivă la tehnologia utilizată şi modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi remedierea amplasamentului, potrivit legislaţiei în vigoare; b) disponibile se referă la acele cerinţe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel naţional, cu condiţia ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului; c) cele mai bune – se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul său; 18^1. certificat de emisii de gaze cu efect de seră – titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită; 19. deşeu – orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca; 20. deşeu reciclabil – deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri; 21. deşeuri periculoase – deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase; 22. deteriorarea mediului – alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului; 23. dezvoltare durabilă – dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi; 24. echilibru ecologic – ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia; 25. ecosistem – complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională; 26. ecoturism – formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să contribuie la conservarea şi protecţia naturii; b) să utilizeze resursele umane locale; c) să aibă caracter educativ, respect pentru natură – conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale; d) să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural; 27. efluent – orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare; 28. emisie – evacuarea directă ori indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii, radiaţii electromagnetice şi ionizante, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol; 29. eticheta ecologică – un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşură sau alt document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului; 30. evaluare de mediu – elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate; 30^1. evaluare adecvată – procesul menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de obiectivele de conservare şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale oricărui plan ori proiect, care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul unei arii naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, în mod individual ori în combinaţie cu alte planuri sau proiecte; 31. evaluarea impactului asupra mediului – proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului; 32. evaluarea riscului – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, prin care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere; 33. exemplar – orice plantă sau animal în stare vie sau moartă, sau orice parte sau derivat din acestea, precum şi orice alte produse care conţin părţi sau derivate din acestea, aşa cum sunt specificate în documentele ce le însoţesc, pe ambalaje, pe mărci sau etichete sau în orice alte situaţii; 34. experţi – persoane fizice, recunoscute şi/sau atestate pe plan naţional şi/sau internaţional de către autorităţile competente în domeniu; 35. habitat natural – arie terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice; 36. * Abrogat 37. * Abrogat 38. – informaţia privind mediul – orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială despre: a) starea elementelor de mediu, cum sunt aerul şi atmosfera, apa, solul, suprafaţa terestră, peisajul şi ariile naturale, inclusiv zonele umede, marine şi costiere, diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic, precum şi interacţiunea dintre aceste elemente; b) factorii, cum sunt substanţele, energia, zgomotul, radiaţiile sau deşeurile, inclusiv deşeurile radioactive, emisiile, deversările şi alte evacuări în mediu, ce afectează sau pot afecta elementele de mediu prevăzute la lit. a); c) măsurile, inclusiv măsurile administrative, cum sunt politicile, legislaţia, planurile, programele, convenţiile încheiate între autorităţile publice şi persoanele fizice şi/sau juridice privind obiectivele de mediu, activităţile care afectează sau pot afecta elementele şi factorii prevăzuţi la lit. a) şi, respectiv, b), precum şi măsurile sau activităţile destinate să protejeze elementele prevăzute la lit. a); d) rapoartele referitoare la implementarea legislaţiei privind protecţia mediului; e) analizele cost-beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în cadrul măsurilor şi activităţilor prevăzute la lit. c); f) starea sănătăţii şi siguranţei umane, inclusiv contaminarea, ori de câte ori este relevantă, a lanţului trofic, condiţiile de viaţă umană, siturile arheologice, monumentele istorice şi orice construcţii, în măsura în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu prevăzute la lit. a), sau, prin intermediul acestor elemente, de factorii, măsurile şi activităţile prevăzute la lit. b) şi, respectiv, c); 39. infrastructura pentru informaţii spaţiale – metadate, seturi de date spaţiale şi servicii de date spaţiale; servicii şi tehnologii de reţea; acorduri privind folosirea în comun, accesul şi utilizarea; procedurile, procesele şi mecanismele de monitorizare şi coordonare stabilite, operate sau puse la dispoziţie în conformitate cu prevederile legale; 40. instalaţie – orice unitate tehnică staţionară sau mobilă precum şi orice altă activitate direct legată, sub aspect tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului; 41. * Abrogat 42. mediu geologic – ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pământului în adâncime: sol, ape subterane, formaţiuni geologice; 43. microorganism – orice entitate microbiologică, celulară sau necelulară, capabilă de replicare sau de transfer de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii şi celulele vegetale şi animale în culturi; 44. monitorizarea mediului – supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun; 45. monument al naturii – specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic; 46. organism modificat genetic – orice organism, cu excepţia fiinţelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală; 46^1. autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră – actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care se stabilesc obligaţiile privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră; de asemenea, se stabileşte obligaţia de a returna anual în Registrul naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră, monitorizate şi verificate pentru anul anterior; 47. plafon naţional de emisie – cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi emisă la nivel naţional, în decursul unui an calendaristic; 48. planuri şi programe – planurile şi programele, inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea Europeană, ca şi orice modificări ale acestora, care se elaborează şi/sau se adoptă de către o autoritate la nivel naţional, regional sau local ori care sunt pregătite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedură legislativă, de către Parlament sau Guvern şi sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative; 49. plan de acţiuni – plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de către titularul activităţii sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului în scopul respectării prevederilor legale referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării; planul de acţiune face parte integrantă din autorizaţia integrantă de mediu; 50. poluant – orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale; 51. poluare – introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime; 52. prejudiciu – efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre; 53. proiect – execuţia lucrărilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajări, alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică extragerea resurselor minerale; 54. program pentru conformare – plan de măsuri necesare pentru îndeplinirea cerinţelor privind protecţia mediului, la termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului; programul pentru conformare face parte integrantă din autorizaţia de mediu; 55. program operaţional sectorial – document aprobat de Comisia Europeană pentru implementarea acelor priorităţi sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt aprobate spre finanţare prin cadrul de sprijin comunitar; 56. public – una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanţă cu legislaţia ori cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora; 57. raport de mediu – parte a documentaţiei planurilor sau programelor, care identifică, descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicării acestora şi alternativele sale raţionale, luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă, conform legislaţiei în vigoare; 58. raport de amplasament – documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care evidenţiază starea amplasamentului, situaţia poluării existente înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei şi oferă un punct de referinţă şi comparaţie la încetarea activităţii; 59. raport de securitate – documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, necesară pentru obiective în care sunt prezente substanţe periculoase conform prevederilor legislaţiei privind controlul activităţilor, care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase; 60. resurse naturale – totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili, regenerabile – apă, aer, sol, floră, fauna sălbatică, inclusiv cele inepuizabile – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor; 61. sistem de management de mediu – componentă a sistemului de management general, care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu; 62. * Abrogat 63. * Abrogat 64. * Abrogat 65. * Abrogat 66. substanţă – element chimic şi compuşi ai acestuia, în înţelesul reglementărilor legale în vigoare, cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic; 67. substanţa periculoasă – orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia specifică în vigoare din domeniul chimicalelor; 68. substanţe prioritare – substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor; 69. substanţe prioritar periculoase – substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un nivel similar de risc, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor; 70. sursă de radiaţii ionizante – entitate fizică, naturală, realizată sau utilizată ca element al unei activităţi care poate genera expuneri la radiaţii, prin emitere de radiaţii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive; 71. trasabilitate – posibilitatea identificării şi urmăririi organismelor modificate genetic şi a produselor rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activităţilor care implică astfel de organisme şi produse; 72. utilizare în condiţii de izolare – orice operaţiune prin care microorganismele sunt modificate genetic, cultivate, multiplicate, stocate, folosite, transportate, distruse şi/sau anihilate în condiţii controlate, în spaţii/medii închise. Pentru toate aceste operaţiuni se iau măsuri specifice de izolare, pentru a se evita/limita contactul lor cu oamenii şi cu mediul; 73. * Abrogat 74. zonă umedă – întindere de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv întinderea de apă marină a cărei adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m. ART. 3 Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonanţe de urgenţă sunt: a) principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale; b) principiul precauţiei în luarea deciziei; c) principiul acţiunii preventive; d) principiul reţinerii poluanţilor la sursă; e) principiul “poluatorul plăteşte”; f) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural; g) utilizarea durabilă a resurselor naturale; h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu; i) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului. ART. 4 Modalităţile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sunt: a) prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului; b) adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu; c) corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu; d) efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului; e) evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului; f) introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive; g) rezolvarea, pe niveluri de competenţă, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea acestora; h) promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi internaţionale în domeniu; i) stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare; j) crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului; k) recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice; l) menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului; m) reabilitarea zonelor afectate de poluare; n) încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu; o) promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului; p) educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul; q) dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stării favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene – Natura 2000; r) aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilităţii şi etichetării organismelor modificate genetic; s) înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor. ART. 5 Statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop: a) accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare; b) dreptul de asociere în organizaţii pentru protecţia mediului; c) dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor; d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu; e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit. ART. 6 (1) Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. (2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniul mediului şi pentru programe de protecţie a mediului şi colaborează cu autorităţile publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederea realizării acestora. ART. 7 (1) Coordonarea, reglementarea şi implementarea în domeniul protecţiei mediului revin autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, agenţiilor regionale şi judeţene pentru protecţia mediului, Administraţiei Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”. (2) În perimetrul Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului este reprezentată de Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”. (3) Controlul respectării măsurilor de protecţia mediului se realizează de: a) comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, Administraţiei Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”; b) autorităţile administraţiei publice locale, prin personalul împuternicit; c) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin personalul împuternicit, în domeniile lor de activitate, conform atribuţiilor stabilite prin lege. CAP. 2 Procedura de reglementare ART. 8 (1) Autorităţile competente pentru protecţia mediului, cu excepţia Gărzii Naţionale de Mediu şi a structurilor subordonate acesteia, conduc procedura de reglementare şi emit, după caz, acte de reglementare, în condiţiile legii. (2) În derularea procedurilor de reglementare pentru proiecte sau activităţi care pot avea efecte semnificative asupra teritoriului altor state, autorităţile competente pentru protecţia mediului au obligaţia să respecte prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte. ART. 9 (1) Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului. (2) Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor şi cerinţelor de protecţie a mediului în pregătirea şi adoptarea planurilor şi programelor. (3) Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu şi condiţiile de emitere a avizului de mediu pentru planuri şi programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontieră, sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. (4) Aprobarea planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiţionată de existenţa avizului de mediu pentru respectivul plan sau program. ART. 10 (1) În cazul în care titularii de activităţi pentru care este necesară reglementarea din punctul de vedere al protecţiei mediului prin emiterea autorizaţiei de mediu, respectiv a autorizaţiei integrate de mediu urmează să deruleze sau să fie supuşi unei proceduri de vânzare a pachetului majoritar de acţiuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare ori în alte situaţii care implică schimbarea titularului activităţii, precum şi în caz de dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii, conform legii, dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. a) se aplică în mod corespunzător. (1^1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului informează titularii prevăzuţi la alin. (1) cu privire la obligaţiile de mediu care trebuie asumate de părţile implicate, pe baza evaluărilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare existente. În situaţia în care titularii prevăzuţi la alin. (1) nu deţin acte de reglementare, obligaţiile de mediu sunt identificate pe baza bilanţului de mediu. (2) În termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile menţionate la alin. (1), părţile implicate transmit în scris autorităţii competente pentru protecţia mediului obligaţiile asumate privind protecţia mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul. (3) Clauzele privind obligaţiile de mediu cuprinse în actele întocmite în cadrul procedurilor prevăzute la alin. (1) au caracter public. (4) Îndeplinirea obligaţiilor de mediu este prioritară în cazul procedurilor de: dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii. (5) * Abrogat ART. 11 (1) Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice ori private sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente, care pot avea impact semnificativ asupra mediului. (2) Pentru obţinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sunt supuse, la decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, evaluării impactului asupra mediului. (3) Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte cu impact transfrontieră şi lista proiectelor publice sau private supuse procedurii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. (4) * Abrogat ART. 12 (1) Desfăşurarea activităţilor existente precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu. (2) Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu şi lista activităţilor supuse acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. (3) Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, activităţile existente, care nu sunt conforme cu normele şi reglementările de mediu în vigoare, sunt supuse bilanţului de mediu, la decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului. (4) Procedura de realizare a bilanţului de mediu este stabilită prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. (5) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte cu titularul activităţii programul pentru conformare, pe baza concluziilor şi recomandărilor bilanţului de mediu. (6) Este obligatorie îndeplinirea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare la termenele stabilite. (7) Activităţile desfăşurate de structurile componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de mediu. ART. 13 (1) Măsurile privind prevenirea şi controlul integrat al poluării şi lista activităţilor supuse procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu sunt stabilite prin lege. (2) Procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi normele metodologice de aplicare a acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. ART. 14 (1) * Abrogat (2) Funcţionarea fără autorizaţie de mediu este interzisă pentru activităţile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecţiei mediului. (3) Funcţionarea fără autorizaţie integrată de mediu este interzisă pentru activităţile supuse legislaţiei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. (4) Titularul activităţii are obligaţia de a informa autorităţile publice teritoriale competente pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele automonitorizării emisiilor de poluanţi reglementaţi, precum şi cu privire la accidente sau pericole de accidente. ART. 15 (1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite sau revizuieşte, după caz, actele de reglementare. (2) Titularii planurilor/programelor/proiectelor/activităţilor au obligaţia: a) de a notifica autoritatea competentă pentru protecţia mediului dacă intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, precum şi asupra oricăror modificări ale condiţiilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare, înainte de realizarea modificării; b) de a respecta termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului în derularea procedurilor de emitere a actelor de reglementare. (3) Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (2) lit. b) conduce la respingerea solicitării. ART. 16 (1) Avizul de mediu şi acordul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada punerii în aplicare a planului sau programului, respectiv proiectului. (2) Autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu sunt valabile 10 ani. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), autorizaţiile de mediu emise cu program pentru conformare sunt valabile pe toată perioada derulării programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data scadentă de realizare a ultimei măsuri din programul respectiv. (4) În cazul în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifică condiţiile care au stat la baza emiterii lor, autoritatea competentă decide, după caz, pe baza notificării titularului, prevăzută la art. 15 alin. (2) lit. a), menţinerea actelor de reglementare sau necesitatea revizuirii acestora, informând titularul cu privire la această decizie. (5) Până la adoptarea unei decizii de către autoritatea competentă, în sensul prevăzut la alin. (4), este interzisă desfăşurarea oricărei activităţi sau realizarea proiectului, planului ori programului care ar rezulta în urma modificărilor care fac obiectul notificării. ART. 17 (1) În situaţia în care se decide revizuirea actelor de reglementare, autoritatea competentă poate solicita refacerea raportului privind impactul asupra mediului sau a bilanţului de mediu, după caz. (2) Autorizaţia integrată de mediu se revizuieşte în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. (3) Acordul de mediu, autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu se suspendă de către autoritatea emitentă, pentru nerespectarea prevederilor acestora, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Suspendarea se menţine până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfăşurarea proiectului sau a activităţii este interzisă. (4) În cazul în care nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului dispune, după expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, după caz. (5) Dispoziţiile de suspendare şi, implicit, de încetare a desfăşurării proiectului sau activităţii sunt executorii de drept. ART. 18 Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare se soluţionează de instanţele de contencios administrativ competente. ART. 19 Acordul de mediu sau decizia de respingere a solicitării, autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu pentru proiectele/activităţile miniere care utilizează substanţe periculoase în procesul de prelucrare şi concentrare, pentru capacităţi de producţie mai mari de 5 milioane tone/an sau dacă suprafaţa pe care se desfăşoară activitatea este mai mare de 1.000 ha se emit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. ART. 20 (1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului, împreună cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, după caz, asigură informarea, participarea publicului la deciziile privind activităţi specifice şi accesul la justiţie, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000. (2) Informarea publicului în cadrul procedurilor de reglementare pentru planuri, programe proiecte şi activităţi se realizează conform legislaţiei specifice în vigoare. (3) Consultarea publicului este obligatorie în cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare, potrivit legislaţiei în vigoare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilită prin acte normative specifice. (4) Modalităţile de realizare a participării publicului la elaborarea unor planuri şi programe specifice în legătură cu mediul se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (5) Accesul la justiţie al publicului se realizează potrivit reglementărilor legale în vigoare. (6) Organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului au drept la acţiune în justiţie în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecţia mediului. ART. 21 (1) Raportul de mediu, raportul privind impactul asupra mediului, bilanţul de mediu, raportul de amplasament, raportul de securitate, studiul de evaluare adecvată se realizează de către persoane fizice şi juridice care au acest drept, potrivit legii. (2) Condiţiile de elaborare a raportului de mediu, raportului privind impactul asupra mediului, bilanţului de mediu, raportului de amplasament, raportului de securitate, studiului de evaluare adecvată se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. (3) Cheltuielile privind elaborarea lucrărilor prevăzute la alin. (1) revin titularului planului, programului, proiectului sau activităţii. (4) Răspunderea pentru corectitudinea informaţiilor puse la dispoziţia autorităţilor competente pentru protecţia mediului şi a publicului revine titularului planului, programului, proiectului sau al activităţii, iar răspunderea pentru corectitudinea lucrărilor prevăzute la alin. (1) revine autorului acestora. ART. 22 (1) Autorităţile publice pentru protecţia mediului încasează sumele provenite din taxele pentru emiterea actelor de reglementare. (2) Taxele prevăzute la alin. (1) se fac venit la Fondul pentru mediu, iar cuantumul acestora se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. ART. 23 (1) Autorităţile competente pentru protecţia mediului încasează, de asemenea, sume provenite din tarife pentru lucrările şi serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice şi juridice, în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară în limitele competenţelor lor legale. (2) Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor prestate, precum şi cuantumul tarifelor se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (3) Autorităţile publice pentru protecţia mediului constituie un fond de stimulare a personalului prin utilizarea unui procent de 25%, obţinut din încasarea tarifelor prevăzute la alin. (1), iar diferenţa de 75% se varsă la bugetul de stat. (4) Metodologia de utilizare a fondului de stimulare este stabilită prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. (5) Disponibilităţile înregistrate şi neutilizate la finele anului se reportează în anul următor şi se utilizează cu aceleaşi destinaţii prevăzute la alineatul (3). (6) Autorităţile competente pentru protecţia mediului au dreptul să primească şi să utilizeze fonduri provenite din sponsorizări şi donaţii de la persoane fizice şi juridice, române sau străine, în condiţiile legii. CAP. 3 Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase ART. 24 Activităţile privind fabricarea, introducerea pe piaţă, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare şi gestionare. ART. 25 (1) Transportul internaţional şi tranzitul substanţelor şi preparatelor periculoase se realizează conform acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase, la care România este parte. (2) Importul şi exportul substanţelor şi preparatelor periculoase restricţionate sau interzise la utilizare de către anumite state sau de către România se realizează în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte. ART. 26 Autoritatea publică centrală şi autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, precum şi alte autorităţi publice abilitate prin lege, după caz, controlează respectarea reglementărilor privind regimul substanţelor şi preparatelor periculoase. ART. 27 Pentru controlul importului, exportului şi tranzitului substanţelor şi preparatelor periculoase în vamă, autoritatea vamală convoacă autorităţile competente în domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. ART. 28 Persoanele fizice şi juridice care gestionează substanţe şi preparate periculoase au următoarele obligaţii: a) să respecte prevederile art. 24 privind substanţele şi preparatele periculoase; b) să ţină evidenţă strictă – cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare – a substanţelor şi preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intră în sfera lor de activitate, şi să furnizeze informaţiile şi datele cerute de autorităţile competente conform legislaţiei specifice în vigoare; c) să elimine, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, substanţele şi preparatele periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în conformitate cu legislaţia specifică. d) să identifice şi să prevină riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot reprezenta pentru sănătatea populaţiei şi să anunţe iminenţa unor descărcări neprevăzute sau accidente autorităţilor pentru protecţia mediului şi de apărare civilă. CAP. 4 Regimul deşeurilor ART. 29 Gestionarea deşeurilor se efectuează în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului şi se supune prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare. ART. 30 Controlul gestionării deşeurilor revine autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului şi celorlaltor autorităţi cu competenţe stabilite de legislaţia în vigoare. ART. 31 Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor au atribuţii şi obligaţii în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a celor specifice din domeniul gestionării deşeurilor. ART. 32 (1) Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură, în scopul eliminării acestora, este interzisă. (2) Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor, în scopul recuperării, se realizează în baza reglementărilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului, în conformitate cu prevederile Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005. (3) Valorificarea deşeurilor se realizează numai în instalaţii, prin procese sau activităţi autorizate de autorităţile publice competente. (4) Tranzitul şi exportul de deşeuri de orice natură se realizează în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu legislaţia naţională specifică în domeniu. ART. 33 (1) Transportul intern al deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu prevederile legale specifice. (2) Transportul internaţional şi tranzitul deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte. CAP. 5 Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor ART. 34 Îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislaţie specifică în domeniul chimicalelor. ART. 35 Regimul special de reglementare a îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor se aplică activităţilor privind fabricarea, plasarea pe piaţă, utilizarea, precum şi importul şi exportul acestora. ART. 36 Autorităţile publice centrale competente conform legislaţiei specifice din domeniul chimicalelor, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, au următoarele obligaţii: a) să reglementeze regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor; b) să organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru controlul calităţii îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor; c) să verifice, prin reţeaua de laboratoare, concentraţiile reziduurilor de produse de protecţie a plantelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale. ART. 37 Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile publice centrale pentru agricultură, silvicultură, sănătate şi cele din domeniul transporturilor sau serviciile descentralizate ale acestora, după caz, supraveghează şi controlează aplicarea reglementărilor privind îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor, astfel încât să se evite poluarea mediului de către acestea. ART. 38 (1) Persoanele juridice care produc, stochează, comercializează şi/sau utilizează îngrăşăminte chimice şi produse de protecţie a plantelor, au următoarele obligaţii: a) să producă, stocheze, comercializeze şi să utilizeze produse de protecţia plantelor numai cu respectarea prevederilor legale în vigoare; b) să nu folosească îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie; c) să administreze produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu avizul autorităţilor competente pentru protecţia mediului, autorităţilor competente în domeniul sanitar şi al comisiilor judeţene de bază meliferă şi stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-media; d) să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele polenizatoare; e) să livreze, să manipuleze, să transporte şi să comercializeze îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi/sau a mediului, după caz; f) să stocheze temporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri protejate, bine aerisite. (2) Persoanele juridice interesate în fabricarea şi/sau plasarea pe piaţă a produselor de protecţia plantelor şi îngrăşămintelor chimice au obligaţia să solicite şi să obţină, în cazul în care legislaţia specifică prevede aceasta, avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice, în vederea producerii, comercializării şi utilizării acestora în agricultură şi silvicultură. (3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) – f) revin şi persoanelor fizice, în condiţiile legii. CAP. 6 Regimul organismelor modificate genetic, obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne ART. 39 (1) Activităţile care implică organisme modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne, sunt supuse unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, a legislaţiei specifice şi convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte. (2) Activităţile prevăzute la alin. (1) includ: a) utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic; b) introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic vii; c) importul organismelor/microorganismelor modificate genetic. (3) Activităţile prevăzute la alin. (2) se desfăşoară numai în condiţiile asigurării protecţiei mediului, precum şi a sănătăţii oamenilor şi animalelor, în baza actelor de reglementare, emise de autoritatea competentă. ART. 40 (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului emite autorizaţiile şi acordurile de import privind activităţile cu organisme modificate genetic prevăzute la art. 39 alin. (2) lit. c). (2) În procesul decizional privind activităţile de la art. 39 alin. (2) lit. b) şi c), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului solicită avizele autorităţilor publice centrale pentru agricultură, sănătate, siguranţa alimentelor, protecţia consumatorului, precum şi ale altor instituţii implicate, conform legislaţiei specifice, consultă Comisia pentru Securitate Biologică şi asigură informarea şi participarea publicului. (3) În procesul decizional privind activităţile prevăzute la art. 39 alin. (2) lit. a), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului aplică procedura stabilită prin legislaţia specifică privind microorganismele modificate genetic. ART. 41 (1) Autorizaţiile privind introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic vii şi privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic se emit numai persoanelor juridice, conform prevederilor legislaţiei specifice. (2) Importul pe teritoriul României şi exportul unui organism modificat genetic se realizează numai de către persoane juridice, conform prevederilor legislaţiei specifice în vigoare. (3) Transportul internaţional al organismelor modificate genetic se realizează conform legislaţiei naţionale, acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional de mărfuri/mărfuri periculoase, după caz, la care România este parte. ART. 42 Autoritatea vamală permite importul/exportul organismelor modificate genetic şi colaborează cu autorităţile publice centrale pentru protecţia mediului, agricultură, siguranţa alimentelor, sănătate şi alte autorităţi implicate, în conformitate cu legislaţia specifică. ART. 43 Titularii acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi ai autorizaţiilor privind activităţile cu organisme modificate genetic au obligaţia să se conformeze cerinţelor legale privind asigurarea trasabilităţii, etichetării, monitorizării şi să raporteze autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi altor autorităţi, după caz, rezultatele activităţii, conform legislaţiei specifice în vigoare. ART. 44 Persoanele juridice care desfăşoară activităţi care implică organisme modificate genetic au următoarele obligaţii: a) să solicite şi să obţină acordul de import pentru organisme modificate genetic şi/sau autorizaţiile privind activităţile cu organisme modificate genetic, după caz; b) să respecte prevederile acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi/sau ale autorizaţiilor privind activităţile cu organisme modificate genetic, după caz; c) să oprească activitatea sau să schimbe condiţiile de desfăşurare, la solicitarea autorităţii competente, dacă apar informaţii noi, privind riscurile asupra mediului şi sănătăţii umane şi animale; d) să răspundă, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei specifice în vigoare, pentru prejudiciile rezultate din aceste activităţi; e) să acopere costurile măsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale acestor activităţi; f) să aplice măsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activităţile care implică organisme/microorganisme modificate genetic, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. CAP. 7 Regimul activităţilor nucleare ART. 45 Activităţile în domeniul nuclear se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor naţionale şi internaţionale specifice la care România este parte. ART. 46 (1) Acordul de mediu pentru o practică sau o activitate din domeniul nuclear se eliberează înainte de emiterea autorizaţiei de către autoritatea competentă de autorizare, reglementare şi control în domeniul nuclear, conform legislaţiei în vigoare. (2) Autorizaţia de mediu se emite după eliberarea autorizaţiei de către autoritatea competentă de autorizare, reglementare şi control în domeniul nuclear. (3) Pentru instalaţiile cu risc nuclear major – centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibil nuclear ars – acordul de mediu sau autorizaţia de mediu se emit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii centrale pentru protecţia mediului. ART. 47 (1) Controlul activităţilor nucleare se realizează de autoritatea competentă în domeniul activităţilor nucleare. (2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii: a) organizează monitorizarea radioactivităţii mediului pe întregul teritoriu al ţării; b) supraveghează, controlează şi dispune luarea măsurilor ce se impun în domeniul activităţilor nucleare, pentru respectarea prevederilor legale privind protecţia mediului; c) colaborează cu organele competente în apărarea împotriva dezastrelor, protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului. ART. 48 Persoanele fizice şi juridice autorizate, care desfăşoară activităţi în domeniul nuclear, au următoarele obligaţii: a) să evalueze, direct sau prin structuri abilitate, riscul potenţial, să solicite şi să obţină autorizaţia de mediu; b) să aplice procedurile şi să prevadă echipamentele pentru activităţile noi, care să permită realizarea nivelului raţional cel mai scăzut al dozelor de radioactivitate şi al riscurilor asupra populaţiei şi mediului, şi să solicite şi să obţină acordul de mediu sau autorizaţia de mediu, după caz; c) să aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminării radioactive a mediului, care să asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive prevăzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor de radioactivitate în limitele admise; d) să menţină în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local, pentru a depista orice contaminare radioactivă semnificativă care ar rezulta dintr-o eliminare accidentală de substanţe radioactive; e) să raporteze prompt autorităţii competente orice creştere semnificativă a contaminării mediului şi dacă aceasta se datorează sau nu activităţii desfăşurate; f) să verifice continuu corectitudinea presupunerilor făcute prin evaluările probabilistice privind consecinţele radiologice ale eliberărilor radioactive; g) să asigure depozitarea deşeurilor radioactive, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi a mediului. CAP. 8 Conservarea biodiversităţii şi arii naturale protejate ART. 49 (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului împreună cu autorităţile publice centrale şi locale, după caz, elaborează reglementări tehnice privind măsurile de protecţie a ecosistemelor, de conservare şi utilizare durabilă a componentelor diversităţii biologice. (2) Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice se supun prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare. (3) La proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmată de avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de protecţie a speciilor sălbatice de floră şi faună, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin acordul de mediu, automonitorizarea, precum şi monitorizarea de către structurile de administrare, până la îndeplinirea acestora. (4) Deţinătorii cu orice titlu de suprafeţe terestre şi acvatice supuse refacerii ecologice sau aflate într-o arie naturală protejată au obligaţia de a aplica şi/sau respecta măsurile stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului. ART. 50 * Abrogat ART. 51 * Abrogat

DD