LEGE Nr. 86 din 10 mai 2000
pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 224 din 22 mai 2000

Parlamentul României adoptă prezenta lege. ARTICOL UNIC Se ratifică Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998. Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 6 martie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. PREŞEDINTELE SENATULUI MIRCEA IONESCU-QUINTUS Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 aprilie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, VASILE LUPU CONVENŢIE

privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu*)

Părţile la prezenta convenţie, reamintind principiul 1 al Declaraţiei de la Stockholm asupra mediului uman, reamintind, de asemenea, principiul 10 al Declaraţiei de la Rio privind mediul şi dezvoltarea, reamintind, în continuare, rezoluţiile Adunării Generale nr. 37/7 din 28 octombrie 1982 privind Carta Mondială pentru Natură şi nr. 45/94 din 14 decembrie 1990 privind necesitatea de a asigura un mediu sănătos pentru bunăstare indivizilor, reamintind, de asemenea, Carta Europeană privind Mediul şi Sănătatea, adoptată de prima Conferinţă privind mediul şi sănătatea a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii la Frankfurt pe Main la 8 decembrie 1989, afirmând necesitatea de a proteja, de a conserva şi de a îmbunătăţi starea mediului şi de a asigura dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului, recunoscând că protecţia adecvată a mediului este esenţială pentru bunăstarea umană şi exercitarea drepturilor fundamentale ale omului, incluzând însuşi dreptul la viaţă, recunoscând, de asemenea, că orice persoană are dreptul să trăiască într-un mediu adecvat sănătăţii şi bunăstării sale şi că are sarcina, atât la nivel individual, cât şi în asociere cu alţii, să protejeze şi să îmbunătăţească mediul în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare şi să respecte prezenta îndatorire, considerând că pentru a fi capabili să menţină acest drept şi să respecte prezenta sarcină cetăţenii trebuie să aibă acces la informaţie, să fie îndreptăţiţi de a participa la luarea deciziei şi să poată avea acces la justiţie în probleme de mediu şi recunoscând în această privinţă că cetăţenii pot avea nevoie de asistenţă pentru a-şi exercita dreptul, recunoscând că în domeniul mediului un acces mai bun la informaţie şi participarea publicului la luarea deciziei îmbunătăţesc calitatea şi implementarea deciziilor, contribuie la conştientizarea publicului asupra problemelor de mediu, oferă acestuia posibilitatea de a-şi arăta preocupările şi dau prilejul autorităţilor publice să ţină seama de asemenea preocupări, ţintind spre o mai bună conştientizare a luării deciziilor şi spre transparenţă în acest domeniu, precum şi spre întărirea sprijinului publicului pentru deciziile care privesc mediul înconjurător, recunoscând importanţa transparenţei în toate ramurile executivului şi invitând autorităţile legislative să implementeze principiile acestei convenţii în procedurile lor, recunoscând că publicul trebuie să fie conştient de procedurile privind participarea la procesul luării deciziilor cu implicaţii asupra mediului, să aibă acces liber la aceste proceduri şi să ştie cum să le folosească, recunoscând, de asemenea, importanţa rolului pe care îl pot juca în domeniul protecţiei mediului cetăţenii, organizaţiile neguvernamentale şi sectorul privat, dorind să promoveze educaţia ecologică pentru o mai profundă înţelegere a mediului şi dezvoltării durabile şi să încurajeze conştientizarea publicului şi participarea acestuia la luarea deciziilor care afectează mediul şi dezvoltarea durabilă, notând în acest context importanţa utilizării mass-media, a sistemelor electronice sau a altor forme viitoare de comunicare, recunoscând importanţa deplinei integrări a consideraţiilor de mediu în luarea deciziilor la nivel guvernamental şi necesitatea ca autorităţile publice să deţină informaţii exacte, corecte şi actuale privind mediul înconjurător, recunoscând că autorităţile publice deţin informaţii privind mediul, care sunt de interes public, preocupate de faptul că mecanismele juridice eficiente trebuie să fie accesibile publicului, inclusiv organizaţiilor, astfel încât interesele legitime să fie protejate şi legea să fie aplicată, observând importanţa furnizării unei informaţii adecvate către utilizatori pentru ca aceştia să fie capabili să aleagă soluţii cât mai bune, recunoscând preocuparea publicului privind evacuarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic şi necesitatea creşterii transparenţei şi angajării participării publice la luarea deciziei în acest domeniu, convinse că implementarea acestei convenţii va contribui la întărirea democraţiei în regiunea Comisiei Economice pentru Europa (CEE), conştiente de rolul jucat în această privinţă de către CEE şi reamintind, între altele, liniile directoare ale CEE privind accesul la informaţia de mediu şi participarea publicului la luarea deciziilor referitoare la mediul înconjurător, aprobate în Declaraţia ministerială adoptată la cea de-a treia Conferinţă ministerială “Mediu pentru Europa” (25 octombrie 1995, Sofia, Bulgaria), ţinând seama de prevederile pertinente ale Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier, încheiată la Espoo, Finlanda, la 25 februarie 1991, ale Convenţiei asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale şi ale Convenţiei privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontieră şi a lacurilor internaţionale, ambele încheiate la Helsinki la 17 martie 1992, şi ale altor convenţii regionale, conştiente de faptul că adoptarea acestei convenţii va contribui la întărirea pe viitor a procesului “Mediul pentru Europa” şi a rezultatelor celei de-a patra Conferinţe ministeriale de la Aarhus, Danemarca, din iunie 1998, au convenit următoarele: ART. 1 Obiective Pentru a contribui la protejarea drepturilor oricărei persoane din generaţiile actuale şi viitoare de a trăi într-un mediu adecvat sănătăţii şi bunăstării sale, fiecare parte va garanta drepturile privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, conform prevederilor prezentei convenţii. ART. 2 Definiţii În sensul prezentei convenţii: 1. parte înseamnă, în cazul în care textul nu prevede altfel, o parte contractantă la prezenta convenţie; 2. autoritate publică înseamnă: a) guvern la nivel naţional, regional sau la alt nivel; b) persoane fizice sau juridice care îndeplinesc funcţii administrative publice conform legislaţiei naţionale, inclusiv sarcini specifice, activităţi sau servicii în legătură cu mediul; c) orice altă persoană fizică sau juridică având responsabilităţi ori funcţii publice sau care asigură servicii publice în legătură cu mediul sub controlul unui organism sau al unei persoane care se înscrie în prevederile subpunctelor a) sau b) ale prezentului articol; d) instituţiile oricărei organizaţii de integrare economică regională la care se face referire în art. 17 şi care este parte la prezenta convenţie. Prezenta definiţie nu include organisme sau instituţii care acţionează ca autoritate judecătorească sau legislativă; 3. informaţie de mediu înseamnă orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială, privind: a) starea elementelor de mediu, cum ar fi aerul şi atmosfera, apa, solul, pământul, peisajul şi zonele naturale, diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic şi interacţiunea dintre aceste elemente; b) factori, cum ar fi: substanţele, energia, zgomotul şi radiaţia şi activităţile ori măsurile, inclusiv măsurile administrative, acordurile de mediu, politicile, legislaţia, planurile şi programele care afectează sau pot afecta elementele de mediu amintite la subpunctul a), analizele cost – beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în luarea deciziei de mediu; c) starea sănătăţii şi siguranţei umane, condiţiile de viaţă umană, zonele culturale şi construcţiile şi modul în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu ori de factorii, activităţile sau măsurile cuprinse în subpunctul b); 4. public înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanţă cu legislaţia sau cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora; 5. public interesat înseamnă publicul afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes în deciziile de mediu; în scopul acestei definiţii organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi îndeplinesc cerinţele legii naţionale vor fi considerate ca având un interes. ART. 3 Prevederi generale 1. Fiecare parte va lua măsurile legislative necesare şi va adopta reglementări şi alte măsuri, inclusiv pentru realizarea compatibilităţii dintre prevederile care pun în aplicare accesul la informaţie, participarea publicului şi accesul la justiţie din cadrul acestei convenţii, precum şi măsuri pentru intrarea sa în vigoare, pentru a stabili şi a menţine un cadru transparent şi consistent de aplicare a prevederilor convenţiei. 2. Fiecare parte se va strădui să asigure ca oficialităţile şi autorităţile să asiste şi să îndrume publicul în scopul asigurării accesului la informaţie, în vederea facilitării participării sale la luarea deciziei şi a accesului la justiţie în probleme de mediu. 3. Fiecare parte va promova educaţia ecologică şi conştientizarea publicului în problemele de mediu, în special modalităţile de acces la informaţie, participarea la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu. 4. Fiecare parte va asigura recunoaşterea şi susţinerea asociaţiilor, organizaţiilor sau a grupurilor care promovează protecţia mediului şi va asigura conformarea sistemului de drept naţional cu această obligaţie. 5. Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta dreptul unei părţi de a menţine sau de a introduce măsuri care să asigure un acces mai larg la informaţie, o participare publică mai intensă la luarea deciziei şi un acces mai larg la justiţie în probleme de mediu, altele decât cele cerute de prezenta convenţie. 6. Prezenta convenţie nu va cere nici o derogare de la drepturile existente privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu. 7. Fiecare parte va promova aplicarea principiilor acestei convenţii în cadrul proceselor decizionale privind mediul la nivel internaţional şi în cadrul activităţii organizaţiilor internaţionale în probleme legate de mediu. 8. Fiecare parte va asigura ca persoanele care îşi exercită drepturile conform prevederilor prezentei convenţii să nu fie penalizate, persecutate sau hărţuite în vreun fel pentru implicarea lor. Prezenta prevedere nu va afecta posibilităţile instanţelor naţionale de a percepe taxe rezonabile pentru acţiunile judiciare. 9. În sfera de aplicare a prevederilor relevante ale prezentei convenţii publicul va avea acces la informaţii, va avea posibilitatea să participe la luarea deciziilor şi va avea acces la justiţie în problemele de mediu, fără nici o discriminare bazată pe cetăţenie, naţionalitate sau domiciliu, iar în cazul persoanelor juridice, fără discriminare bazată pe locul în care sunt înregistrate sau în care se află centrul efectiv al activităţilor lor. ART. 4 Accesul la informaţia de mediu 1. Fiecare parte va asigura ca autorităţile publice, în condiţiile următoarelor puncte ale acestui articol, ca răspuns la o cerere de informaţie pe probleme de mediu, să pună această informaţie la dispoziţie publicului, respectând prevederile legislaţiei naţionale, inclusiv în cazul în care sunt cerute copii de pe documentaţia conţinând sau cuprinzând informaţia respectivă, având în vedere subpunctul b) al prezentului articol: a) fără a fi necesară declararea interesului; b) sub forma cerută, în afara situaţiilor în care: (i) este mai rezonabil pentru autoritatea publică să ofere informaţia cerută sub altă formă, caz în care trebuie arătate motivele pentru care poate fi făcută disponibilă în acea formă; sau (ii) informaţia este deja disponibilă publicului sub altă formă. 2. Informaţia de mediu asupra căreia se face referire la pct. 1 al acestui articol va fi făcută disponibilă în cel mai scurt timp şi cel mai târziu la o lună după ce cererea a fost înaintată, în afara cazului în care volumul şi complexitatea informaţiei justifică prelungirea acestei perioade până la două luni de la data solicitării. Solicitantul trebuie să fie informat despre orice prelungire şi despre motivele acesteia. 3. O solicitare de informaţie de mediu poate fi refuzată dacă: a) autoritatea publică căreia îi este adresată solicitarea nu deţine informaţia respectivă; b) cererea este vizibil nerezonabilă sau este formulată într-o manieră prea generală; ori c) cererea se referă la documente în curs de elaborare sau priveşte sistemul de comunicaţii interne al autorităţilor publice, în cazul în care o astfel de excepţie este prevăzută de legea naţională sau de practica obişnuită, luându-se în considerare interesul public în cazul unei asemenea dezvăluiri. 4. O solicitare de informaţie de mediu poate fi refuzată dacă dezvăluirea acesteia ar afecta în mod negativ: a) confidenţialitatea procedurilor autorităţilor publice, în cazul în care o astfel de confidenţialitate este prevăzută de legislaţia naţională; b) relaţiile internaţionale, siguranţa naţională sau securitatea publică; c) cursul justiţiei, dreptul unei persoane de a beneficia de o judecată dreaptă sau dreptul unei autorităţi publice de a conduce o anchetă de natură penală sau disciplinară; d) confidenţialitatea informaţiilor comerciale şi industriale, în cazul în care aceasta este prevăzută de lege pentru a proteja un interes economic legitim. În acest context informaţia privind emisiile care sunt semnificative pentru protecţia mediului va fi făcută publică; e) drepturile de proprietate intelectuală; f) confidenţialitatea unor date personale şi/sau a unor dosare aparţinând unei persoane fizice, atunci când această persoană nu a consimţit la publicarea informaţiilor, în cazul în care o astfel de confidenţialitate este prevăzută de legislaţia naţională; g) interesele unei terţe părţi care a oferit informaţia cerută fără ca acea parte să fie pusă sub/sau să existe posibilitatea punerii sale sub o obligaţie legală de a face astfel, în situaţia în care această parte nu a consimţit la publicarea materialului; sau h) mediul la care se referă informaţia, cum ar fi locurile de cuibărit al speciilor rare. Motivele de refuz menţionate anterior trebuie interpretate în mod restrictiv, luându-se în considerare satisfacerea interesului publicului prin divulgarea informaţiilor şi posibilitatea ca informaţia solicitată să fie legată de emisiile în mediu. 5. În cazul în care o autoritate publică nu deţine informaţia cerută, acea autoritate publică trebuie, cât mai rapid posibil, să informeze solicitantul cu privire la autoritatea publică la care crede că este posibil să se găsească informaţia respectivă sau să transfere cererea acelei autorităţi, informând în acelaşi timp solicitantul. 6. Fiecare parte va asigura ca, în cazul în care informaţia exceptată de la regula de a fi făcută publică în conformitate cu pct. 3 c) şi 4 ale acestui articol poate fi separată fără a se aduce un prejudiciu confidenţialităţii informaţiei exceptate, autorităţile publice să pună la dispoziţie acea parte din informaţia de mediu solicitată care poate fi divulgată. 7. Refuzul unei solicitări va fi făcut în scris, dacă solicitarea a fost făcută în scris sau dacă solicitantul cere acest lucru. Un refuz va cuprinde motivele acestuia şi va oferi informaţii asupra accesului la procedura de recurs care este asigurată în concordanţă cu prevederile art. 9. Refuzul trebuie să fie făcut cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de o lună, în afara cazului în care complexitatea informaţiei justifică o prelungire a acestei perioade până la două luni de la data înaintării cererii. Solicitantul trebuie să fie informat despre orice prelungire şi despre motivele acesteia. 8. Fiecare parte are dreptul de a permite autorităţilor sale publice să instituie un tarif pentru furnizarea informaţiei, dar un asemenea tarif nu trebuie să depăşească o sumă rezonabilă. Autorităţile publice care intenţionează să instituie un asemenea sistem de tarifare pentru furnizarea informaţiei trebuie să pună la dispoziţie solicitanţilor o listă cuprinzând preţurile care pot fi percepute, indicând circumstanţele în care acestea pot fi percepute sau exceptate şi cazurile în care furnizarea unor informaţii este condiţionată de o plată în avans. ART. 5 Colectarea şi diseminarea informaţiei de mediu 1. Fiecare parte va asigura că: a) autorităţile publice deţin informaţii de mediu la zi, relevante pentru funcţiile lor; b) sunt stabilite sisteme obligatorii pentru asigurarea unui flux adecvat al informaţiei către autorităţile publice despre activităţile propuse şi existente, care pot afecta în mod semnificativ mediul; c) în cazul oricărei ameninţări iminente a sănătăţii umane sau a mediului, cauzată de activităţile umane sau datorată unor cauze naturale, toate informaţiile care ar da posibilitatea publicului să ia măsuri de prevenire sau să amelioreze efectele negative provocate de acea ameninţare şi care sunt deţinute de o autoritate publică sunt diseminate imediat şi fără nici o întârziere membrilor publicului, care pot fi afectaţi. 2. Fiecare parte va asigura, în cadrul legislaţiei naţionale, ca modalitatea în care autorităţile publice fac disponibilă informaţia de mediu să fie transparentă, iar informaţia de mediu să fie efectiv accesibilă, printre altele, prin: a) furnizarea unei informaţii suficiente publicului despre tipul şi scopul informaţiei de mediu deţinute de autorităţile publice, termenii de bază şi condiţiile în care o asemenea informaţie este disponibilă şi accesibilă şi procesul prin care ea poate fi obţinută; b) stabilirea şi menţinerea unor aranjamente practice, cum ar fi: (i) liste accesibile publicului, registre sau dosare; (ii) solicitarea oficialităţilor să susţină publicul în asigurarea accesului la informaţie în conformitate cu prezenta convenţie; (iii) identificarea punctelor de contact; şi c) accesul gratuit la informaţiile de mediu conţinute în liste, registre sau dosare, în conformitate cu subpunctul b) (i). 3. Fiecare parte va asigura ca informaţia de mediu să devină disponibilă în mod progresiv prin intermediul unor baze electronice de date care sunt uşor accesibile publicului prin reţele de telecomunicaţii publice. Informaţia accesibilă în această formă trebuie să includă: a) rapoarte asupra stării mediului, în conformitate cu pct. 4; b) texte ale legilor privind/sau în legătură cu mediul; c) politici, planuri şi programe privind/sau în legătură cu mediul, acordurile de mediu; d) alte informaţii, cu precizarea că disponibilizarea unor asemenea informaţii sub această formă ar facilita aplicarea legilor naţionale prin care se implementează prezenta convenţie, cu condiţia ca această informaţie să fie deja disponibilă sub formă electronică. 4. Fiecare parte va publica şi va disemina, la intervale care nu vor depăşi 3 sau 4 ani, un raport naţional privind starea mediului, inclusiv informaţii privind calitatea mediului şi presiunea asupra mediului. 5. Fiecare parte va lua măsuri, în cadrul legal naţional, în scopul diseminării, printre altele, a: a) legislaţiei şi documentelor despre politici, cum ar fi documente legate de strategii, politici, programe şi planuri de acţiune legate de mediu şi rapoarte intermediare asupra implementării lor, pregătite la diferite niveluri ale guvernului; b) tratatelor internaţionale, convenţiilor şi înţelegerilor privind problemele de mediu; c) altor documente internaţionale semnificative privind problemele de mediu, dacă sunt adecvate. 6. Fiecare parte va încuraja agenţii economici ale căror activităţi au un impact semnificativ asupra mediului să informeze în mod regulat publicul despre impactul activităţilor şi produselor lor asupra mediului, acolo unde este posibil în cadrul unor acţiuni voluntare de ecoetichetare, prin realizarea de scheme de audit de mediu, bilanţuri de mediu sau prin alte mijloace. 7. Fiecare parte: a) va publica faptele şi analizele faptelor care sunt considerate relevante şi importante pentru schiţarea unor propuneri majore de politici de mediu; b) va publica ori, în caz contrar, va face accesibile materiale explicative despre felul în care partea respectivă răspunde cererilor publicului în probleme care intră sub incidenţa prevederilor prezentei convenţii; c) va asigura într-o formă adecvată informaţii privind performanţele funcţiilor publice sau serviciile publice ale guvernului, la toate nivelurile, legate de mediu. 8. Fiecare parte va dezvolta mecanisme prin care să se asigure că o cantitate suficientă de informaţii despre produse este făcută disponibilă, astfel încât să dea posibilitatea consumatorilor să facă alegeri care au la bază informaţii de mediu. 9. Fiecare parte va stabili în mod progresiv, ţinând seama de procedurile internaţionale atunci când este cazul, un sistem naţional coerent pentru inventare sau registre de poluare, sub forma unei baze de date structurate, computerizate şi accesibile publicului, realizată prin intermediul unor formulare standardizate. Un asemenea sistem poate să includă intrări, emisii şi transferuri în mediul înconjurător ale unor serii specifice de substanţe şi produse, incluzând apa, energia şi utilizarea resurselor, care provin dintr-o serie de activităţi specifice, din/spre locurile de tratare sau de depozitare. 10. Nici o prevedere a acestui articol nu poate prejudicia dreptul părţilor de a refuza divulgarea unor anumite informaţii de mediu în concordanţă cu prevederile art. 4 pct. 3 şi 4. ART. 6 Participarea publicului la deciziile privind activităţile specifice 1. Fiecare parte: a) va aplica prevederile acestui articol cu privire la deciziile legate de orice activităţi propuse pentru procedura de autorizare, enumerate în anexa nr. I; b) în concordanţă cu legislaţia naţională, va aplica prevederile acestui articol şi la deciziile referitoare la activităţile care nu sunt prevăzute în anexa nr. I, dar care pot avea un efect semnificativ asupra mediului. Părţile vor stabili dacă asemenea activităţi propuse fac obiectul acestor prevederi; c) poate decide, de la caz la caz şi conform legislaţiei naţionale, să nu aplice prevederile acestui articol la activităţile care au ca scop apărarea naţională, dacă acea parte consideră că solicitarea unei astfel de informaţii ar prejudicia acest scop. 2. Publicul interesat va fi informat, prin anunţ public ori în mod individual, când este cazul, despre demararea unei proceduri de luare a deciziei de mediu şi într-o manieră adecvată, în timp util şi efectiv, printre altele, despre: a) activitatea propusă şi despre o solicitare asupra căreia se va lua o decizie; b) natura deciziei posibile sau despre proiectul de decizie; c) autoritatea publică responsabilă de luarea deciziei; d) procedura iniţiată, incluzând modul şi momentul în care o asemenea informaţie poate fi furnizată: (i) începutul procedurii; (ii) oportunităţile de participare a publicului; (iii) data şi beneficiul oricărei audieri publice iniţiate; (iv) o indicaţie privind autoritatea publică de la care pot fi obţinute informaţii relevante şi la care a fost depozitată informaţia relevantă pentru examinare de către public; (v) o indicaţie asupra autorităţii publice relevante sau asupra oricărui organism oficial căruia îi pot fi adresate comentarii sau întrebări şi asupra perioadei în care sunt primite aceste comentarii ori întrebări; şi (vi) o indicaţie asupra tipului de informaţie de mediu relevantă, disponibilă pentru acţiunea propusă; e) faptul că activitatea face obiectul unei proceduri naţionale sau transfrontieră de evaluare a impactului asupra mediului. 3. Procedurile de participare publică vor include limite de timp rezonabile pentru diferitele faze, care să permită timp suficient pentru informarea publicului, în concordanţă cu prevederile pct. 2, şi timp suficient pentru ca acesta să se pregătească şi să participe efectiv în timpul procesului de luare a deciziei de mediu. 4. Fiecare parte va asigura participarea publicului la începutul procedurii, atunci când toate opţiunile sunt deschise şi poate avea loc o participare efectivă a publicului. 5. Fiecare parte, când este cazul, trebuie să încurajeze posibilii solicitatori să identifice publicul interesat, să angajeze discuţii şi să furnizeze informaţii referitoare la obiectivele iniţiativei lor înaintea depunerii cererii pentru autorizarea unei activităţi. 6. Fiecare parte va cere autorităţilor publice competente să asigure accesul publicului interesat, în vederea examinării, la cerere, dacă legislaţia naţională prevede astfel, gratuit şi într-un timp foarte scurt, la totalitatea informaţiilor relevante pentru procesul decizional, care sunt disponibile în timpul procedurilor de participare publică, în conformitate cu prevederile acestui capitol, fără a prejudicia drepturile părţilor de a refuza divulgarea anumitor informaţii în concordanţă cu prevederile art. 4 pct. 3 şi 4. Informaţiile semnificative vor include, cel puţin, fără a prejudicia prevederile art. 4: a) o descriere a locului şi a caracteristicilor fizice şi tehnice ale activităţii propuse, inclusiv o estimare a reziduurilor şi emisiilor probabile; b) o descriere a efectelor semnificative ale activităţii de mediu propuse; c) o descriere a măsurilor iniţiate, pentru a preveni şi/sau pentru a reduce efectele, inclusiv emisiile; d) o prezentare sumară, dar nu tehnică, a celor menţionate mai sus; e) o schiţă a principalelor alternative studiate de solicitant; şi f) în conformitate cu legislaţia naţională, principalele rapoarte şi recomandări publicate, destinate autorităţii publice, în momentul în care publicul interesat trebuie să fie informat, având în vedere prevederile pct. 2. 7. Procedurile pentru participarea publică vor permite publicului să înainteze, în scris sau, când este cazul, la o audiere publică ori un sondaj cu solicitantul, orice comentarii, informaţii, analize sau opinii considerate relevante pentru activitatea propusă. 8. Fiecare parte va asigura ca în decizia luată să se ţină seama de rezultatul participării publicului. 9. Fiecare parte va asigura ca, în momentul în care decizia a fost luată de autoritatea publică, publicul să fie informat prompt despre aceasta, în concordanţă cu procedurile normale. Fiecare parte va asigura accesul publicului la textul deciziei, la motivele şi consideraţiile care au stat la baza acesteia. 10. Fiecare parte va asigura că, în momentul în care o autoritate publică reconsideră sau actualizează condiţiile de funcţionare pentru o activitate care face obiectul pct. 1, prevederile pct. 2 – 9 sunt aplicate fără rezerve, unde este cazul. 11. Fiecare parte, în cadrul legislaţiei sale naţionale, va aplica, cât mai mult posibil şi unde este adecvat, prevederile acestui articol la deciziile privind autorizarea evacuării deliberate în mediu a organismelor modificate genetic. ART. 7 Participarea publicului în timpul pregătirii planurilor, programelor şi politicilor legate de mediu Fiecare parte va lua măsuri practice adecvate şi/sau va promova prevederi pentru ca publicul să participe în timpul pregătirii planurilor şi programelor legate de mediu, într-un cadru transparent şi cinstit, după ce i-a fost furnizată informaţia necesară. În acest cadru se vor aplica prevederile pct. 3, 4 şi 8 ale art. 6. Publicul care poate participa va fi identificat de autoritatea publică relevantă, ţinându-se seama de obiectivele acestei convenţii. În aceeaşi măsură fiecare parte se va strădui să asigure oportunităţile necesare în vederea participării publicului în timpul pregătirii politicilor legate de mediu. ART. 8 Participarea publicului în timpul pregătirii regulamentelor de aplicare, a normativelor şi instrumentelor legale obligatorii, general aplicabile Fiecare parte se va strădui să promoveze o participare efectivă a publicului într-o etapă adecvată, atâta timp cât opţiunile sunt încă deschise, în perioada pregătirii regulamentelor de aplicare şi a altor reglementări legale obligatorii, general aplicabile, care pot avea un efect semnificativ asupra mediului. La acest nivel trebuie făcuţi următorii paşi: a) trebuie fixată o perioadă suficientă pentru realizarea unei participări publice efective; b) proiectele reglementărilor legale trebuie să fie publicate sau făcute disponibile prin alte metode; c) trebuie să îi fie oferită publicului posibilitatea de a face comentarii, direct sau prin intermediul unor organisme consultative reprezentative. Rezultatul participării publicului trebuie să fie luat în considerare cât mai mult posibil. ART. 9 Accesul la justiţie 1. Fiecare parte, în cadrul legislaţiei naţionale, va asigura posibilitatea pentru orice persoană care consideră că solicitarea informaţiei, conform prevederilor art. 4, a fost ignorată, în mod greşit refuzată, parţial sau în totalitate, ori care consideră că a primit un răspuns inadecvat sau că cererea sa nu a fost considerată conform prevederilor art. 4, de a avea acces la o procedură de recurs în faţa instanţei de judecată sau a altui organism independent şi imparţial prevăzut de lege. În cazul în care o parte asigură un astfel de recurs în faţa unei instanţe de judecată, ea va face astfel încât o asemenea persoană să aibă acces şi la o procedură de fond stabilită de lege, care să fie gratuită sau nu prea scumpă, în cazul reconsiderării solicitării de către o autoritate publică sau al revizuirii de către un organism independent şi imparţial, altul decât o instanţă de judecată. Decizia finală luată în concordanţă cu prevederile pct. 1 trebuie să fie obligatorie pentru autoritatea publică care deţine informaţia. Motivele trebuie să fie declarate în scris, cel puţin în cazul în care informaţia este refuzată conform prevederilor acestui punct. 2. Fiecare parte trebuie, în cadrul legislaţiei naţionale, să asigure membrilor publicului interesat: a) care au un interes suficient; sau b) cărora li se afectează un drept, în cazul în care procedurile administrative legale ale unei părţi solicită aceasta ca o precondiţie,

accesul la o procedură de recurs în faţa instanţei şi/sau a altui organism independent şi imparţial stabilit prin lege, pentru a contesta, ca fond şi ca procedură, legalitatea oricărei decizii, act sau omisiuni care face obiectul prevederilor art. 6, în cazul în care legislaţia naţională prevede astfel şi fără a prejudicia prevederile pct. 3 sau alte prevederi relevante ale acestei convenţii.
Interesul suficient sau afectarea unui drept va fi determinată în concordanţă cu prevederile legilor naţionale şi cu obiectivele de a asigura publicului interesat un acces larg la justiţie conform prevederilor prezentei convenţii. La acest nivel interesul oricărei organizaţii neguvernamentale care îndeplineşte cerinţele specificate la art. 2 pct. 5 trebuie să fie considerat suficient pentru scopul subpunctului a) de mai sus. Astfel de organizaţii vor fi considerate ca având dreptul sau capacitatea de a fi afectate în concordanţă cu prevederile subpunctului b) de mai sus.
Prevederile pct. 2 nu vor exclude posibilitatea unei proceduri prealabile de recurs în faţa unei autorităţi administrative şi nu pot afecta cerinţa epuizării procedurilor de recurs administrative înainte de recurgerea la procedurile judiciare, în cazul în care o astfel de cerinţă există în dreptul intern.
3. În plus şi fără a prejudicia procedurile la care se referă pct. 1 şi 2, fiecare parte trebuie să asigure ca, în momentul în care toate criteriile sunt îndeplinite, dacă acestea sunt prevăzute de legislaţia naţională, membrii publicului să aibă acces la procedurile administrative sau juridice pentru a contesta actele sau omisiunile persoanelor private şi autorităţilor publice, care contravin prevederilor legislaţiei naţionale cu referire la mediu.
4. În plus şi fără a prejudicia prevederile pct. 1, procedurile la care se referă pct. 1, 2 şi 3 trebuie să asigure remedierea adecvată şi efectivă, inclusiv adoptarea unei hotărâri judecătoreşti, când este cazul, care să fie obiectivă, echitabilă, la timp şi să nu coste foarte mult. Deciziile luate în conformitate cu prevederile acestui articol trebuie să fie date sau înregistrate în scris. Deciziile instanţelor şi, oricând este posibil, ale altor organisme trebuie să fie accesibile publicului.
5. Pentru ca prevederile acestui articol să fie efective fiecare parte va asigura ca publicul să fie informat cu privire la accesul la procedurile de recurs administrativ sau judiciar şi trebuie să ia în considerare stabilirea unui mecanism de asistenţă pentru a elimina sau a reduce obstacolele financiare ori de altă natură privind accesul la justiţie.
ART. 10
Reuniunea părţilor
1. Prima întâlnire a părţilor va fi convenită nu mai târziu de un an de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. În plus o întâlnire ordinară a părţilor va fi ţinută cel puţin o dată la fiecare 2 ani, numai dacă părţile nu decid altfel, sau la solicitarea scrisă a uneia dintre părţi, cu condiţia ca, într-un interval de 6 luni de la comunicarea solicitării tuturor părţilor de către secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, solicitarea respectivă să fie suportată de cel puţin o treime din numărul părţilor.
2. La întâlnirile lor părţile vor examina în mod continuu punerea în aplicare a prezentei convenţii prin rapoarte elaborate de părţi în mod regulat şi în acest scop:
a) vor analiza politicile, abordările legale şi metodologice privind accesul la informaţie, participarea publică la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, în scopul îmbunătăţirii acestora;
b) vor schimba informaţii cu privire la experienţa câştigată în încheierea şi punerea în aplicare a acordurilor bilaterale şi multilaterale sau a altor înţelegeri legate de scopul prezentei convenţii şi la care una sau mai multe părţi sunt parte;
c) vor solicita, unde este cazul, serviciile organismelor relevante ale Comisiei Economice pentru Europa şi ale altor organisme internaţionale şi comitete specifice, în legătură cu toate aspectele pertinente pentru îndeplinirea scopurilor prezentei convenţii;
d) vor stabili orice organisme subsidiare care se consideră necesare;
e) vor pregăti, unde este cazul, protocoale la prezenta convenţie;
f) vor considera şi vor adopta propuneri pentru amendamente la prezenta convenţie în concordanţă cu prevederile art. 14;
g) vor considera şi vor întreprinde orice acţiune auxiliară care poate fi solicitată pentru atingerea scopurilor prezentei convenţii;
h) la prima lor întâlnire vor considera şi vor adopta prin consens reguli de procedură pentru întâlnirile lor şi ale organismelor subsidiare;
i) la prima lor întâlnire vor analiza experienţa lor în aplicarea prevederilor art. 5 pct. 9 şi vor studia măsurile care sunt necesare pentru a dezvolta viitorul sistem la care se referă acel punct, luând în considerare procesele şi schimbările internaţionale, inclusiv elaborarea unui instrument adecvat privind registrele emisiilor şi transferul poluanţilor, sau inventarele care pot fi anexate la prezenta convenţie.
3. Reuniunea părţilor va lua în considerare, dacă este necesar, stabilirea regulilor financiare pe bază de consens.
4. Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţiile sale specializate şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, precum şi orice alt stat sau organizaţie de integrare economică regională, împuternicită în baza prevederilor art. 17 să semneze prezenta convenţie, dar care nu este parte la aceasta, şi orice organizaţie interguvernamentală calificată în domeniile care privesc convenţia vor fi împuternicite să participe ca observatori la reuniunile părţilor.
5. Orice organizaţie neguvernamentală, calificată în domeniile la care se referă convenţia, care l-a informat pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa despre dorinţa sa de a fi reprezentată la o reuniune a părţilor, va fi împuternicită să participe ca observator numai dacă cel puţin o treime din numărul părţilor prezente la întâlnire nu ridică obiecţiuni.
6. În sensul prevederilor pct. 4 şi 5, regulile de procedură la care se referă prevederile pct. 2 h) vor prevedea aranjamente practice pentru procedura de admitere şi pentru alţi termeni relevanţi.
ART. 11
Dreptul la vot
1. Exceptând prevederile pct. 2, fiecare parte la prezenta convenţie va avea dreptul la un vot.
2. Organizaţiile de integrare economică europeană, în cadrul competenţei lor, vor exercita dreptul la vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor care sunt părţi la prezenta convenţie. Astfel de organizaţii nu îşi vor exercita dreptul de vot, dacă statele lor membre şi-l exercită pe al lor şi viceversa.
ART. 12
Secretariatul
Secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa va îndeplini următoarele funcţii de secretariat:
a) convocarea şi pregătirea reuniunilor părţilor;
b) transmiterea către părţi a rapoartelor şi a altor informaţii primite în conformitate cu prevederile prezentei convenţii;
c) alte funcţii care pot fi atribuite de părţi.
ART. 13
Anexele
Anexele la prezenta convenţie constituie parte integrantă a acesteia.
ART. 14
Amendamente la convenţie
1. Orice parte are dreptul să propună amendamente la prezenta convenţie.
2. Textul oricărui amendament propus la prezenta convenţie va fi înaintat în scris secretarului executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va comunica tuturor părţilor cu cel puţin 90 de zile înainte de întâlnirea părţilor la care este propus pentru adoptare.
3. Părţile vor face orice efort pentru a ajunge la un acord, prin consens, privind orice amendament propus la prezenta convenţie. Dacă toate eforturile pentru obţinerea consensului au fost epuizate şi nu s-a ajuns la nici un acord, amendamentul va fi adoptat cu votul unei majorităţi de trei pătrimi din numărul părţilor prezente şi votante la reuniune.
4. Amendamentele la prezenta convenţie, adoptate în concordanţă cu prevederile pct. 3, vor fi înaintate de depozitar tuturor părţilor, pentru ratificare, aprobare sau acceptare. Amendamentele la prezenta convenţie, altele decât cele la o anexă, vor intra în vigoare pentru părţile care le-au ratificat, le-au aprobat sau le-au acceptat în cea de-a 90-a zi după primirea de către depozitar a notificării ratificării, aprobării sau acceptării de către cel puţin trei pătrimi din numărul acestor părţi. După această dată ele vor intra în vigoare pentru orice altă parte în cea de-a 90-a zi după ce partea respectivă depune instrumentul său de ratificare, de aprobare sau de acceptare a amendamentelor.
5. Orice parte care nu este capabilă să aprobe un amendament la o anexă la prezenta convenţie va notifica acest lucru în scris depozitarului în decurs de 12 luni de la data comunicării adoptării. Depozitarul va comunica tuturor părţilor, fără întârziere, orice astfel de notificare primită. O parte are dreptul să înlocuiască în orice moment o acceptare a unei notificări anterioare şi, după depunerea unui instrument de acceptare la depozitar, amendamentele la o astfel de anexă vor deveni efective pentru acea parte.
6. La expirarea celor 12 luni de la data comunicării de către depozitar, în concordanţă cu prevederile pct. 4, un amendament la o anexă va deveni efectiv pentru acele părţi care nu au transmis o notificare la depozitar conform prevederilor pct. 5, dacă cel puţin o treime din numărul părţilor a înaintat o astfel de notificare.
7. În sensul acestui articol, părţile prezente şi votante înseamnă părţile prezente şi care exprimă un vot afirmativ sau negativ.
ART. 15
Examinarea conformării cu prevederile convenţiei
Întâlnirea părţilor va stabili, pe bază de consens, aranjamente neconflictuale, nejudiciare şi de natură consultativă pentru examinarea conformării cu prevederile prezentei convenţii. Aceste aranjamente vor permite implicarea adecvată a publicului şi pot include opţiunea de a considera comunicări din partea publicului în probleme legate de prezenta convenţie.
ART. 16
Soluţionarea diferendelor
1. Orice diferend apărut între două sau mai multe părţi în legătură cu interpretarea sau cu aplicarea prezentei convenţii va fi soluţionat prin negocieri sau prin orice alt mijloc de soluţionare a diferendelor, acceptabil părţilor implicate în diferend.
2. În timpul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta convenţie ori în orice moment după aceea o parte are dreptul să declare în scris depozitarului că pentru un diferend nerezolvat conform prevederilor pct. 1 acceptă ca obligatorii, în relaţia cu orice parte care acceptă aceleaşi condiţii, unul sau ambele mijloace de soluţionare:
a) înaintarea diferendului către Curtea Internaţională de Justiţie;
b) arbitrajul, în concordanţă cu procedura prezentată în anexa nr. II.
3. Dacă părţile implicate în diferend au acceptat ambele mijloace de soluţionare a diferendelor, la care se referă pct. 2, diferendul poate fi înaintat numai Curţii Internaţionale de Justiţie, cu excepţia cazului în care părţile au convenit altfel.
ART. 17
Semnarea
Prezenta convenţie va fi deschisă pentru semnare la Aarhus (Danemarca) de la data de 25 iunie 1998 şi după aceea la sediul central al Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York până la data de 21 decembrie 1998 de către statele membre ale Comisiei Economice pentru Europa, precum şi de către statele cu statut de membru consultativ al Comisiei Economice pentru Europa, conform pct. 8 şi 11 ale Rezoluţiei 36(IV) din 28 martie 1947 a Consiliului Economic şi Social, precum şi de către organizaţiile de integrare economică regională constituite din statele suverane membre ale Comisiei Economice pentru Europa, cărora statele membre le-au transferat competenţa în probleme aflate sub incidenţa acestei convenţii, inclusiv competenţa de a încheia tratate privind aceste probleme.
ART. 18
Depozitarul
Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va acţiona ca depozitar al prezentei convenţii.
ART. 19
Ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea
1. Prezenta convenţie va face obiectul ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare şi de organizaţiile de integrare economică regională.
2. Prezenta convenţie va fi deschisă spre aderare statelor şi organizaţiilor de integrare economică regională, la care se referă art. 17, începând cu data de 22 decembrie 1998.
3. Orice alt stat la care nu se referă pct. 2, care este membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, poate adera la prezenta convenţie după aprobarea de către întâlnirea părţilor.
4. Orice organizaţie la care se referă art. 17, care devine parte la prezenta convenţie, fără ca nici unul dintre statele sale membre să fie parte, va respecta toate obligaţiile care decurg din convenţie. Dacă unul sau mai multe state membre ale unei astfel de organizaţii sunt părţi la prezenta convenţie, organizaţia şi statele sale membre vor decide asupra responsabilităţilor lor pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prezenta convenţie. În astfel de cazuri organizaţia şi statele sale membre nu sunt abilitate să îşi exercite simultan drepturile care le revin din prezenta convenţie.
5. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare organizaţiile de integrare economică regională la care se referă art. 17 vor declara extinderea competenţei lor cu privire la problemele la care se referă convenţia. De asemenea, aceste organizaţii vor informa depozitarul despre orice modificare a ariei lor de competenţă.
ART. 20
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii celui de-al şaisprezecelea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
2. În sensul prevederilor pct. 1, nici un instrument depus de o organizaţie de integrare economică regională nu va fi considerat ca suplimentar pe lângă cele depuse de statele membre ale unei astfel de organizaţii.
3. Pentru fiecare stat sau organizaţie la care se referă art. 17, care ratifică, acceptă sau aprobă prezenta convenţie ori care aderă după depunerea celui de-al şaisprezecelea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii de către statul sau organizaţia respectivă a instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
ART. 21
Retragerea
În orice moment, după împlinirea a 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru o parte, acea parte se poate retrage din convenţie printr-o notificare scrisă către depozitar. Orice astfel de retragere îşi va face efectul în cea de-a 90-a zi de la data primirii notificării de către depozitar.
ART. 22
Texte autentice
Originalul prezentei convenţii, ale cărei texte în limbile engleză, franceză şi rusă sunt autentice în aceeaşi măsură, va fi depozitat la secretarul general al Naţiunilor Unite.
Drept care subsemnaţii, având depline puteri, am semnat prezenta convenţie.
Întocmită la Aarhus (Danemarca) la 25 iunie 1998.

ANEXA 1 LISTA

cuprinzând activităţile menţionate la art. 6 pct. 1a)

1. Sectorul energetic: - rafinării de uleiuri minerale şi benzină; - instalaţii de gazeificare şi lichefiere; - centrale termice şi alte instalaţii cu combustie, cu un aport de căldură de 50 MW sau mai mult; - cuptoare de cocs; - centrale nucleare şi alte reactoare nucleare, inclusiv demontarea sau dezafectarea acestor centrale sau reactoare 1/ (cu excepţia staţiilor de cercetare pentru producerea şi conversia materialelor fisionabile şi fertile, a căror putere maximă nu depăşeşte 1 MW de încercare termică permanentă); - instalaţii pentru reprelucrarea combustibilului nuclear, radioactiv; - instalaţii proiectate pentru: - producerea sau îmbogăţirea combustibilului nuclear; - prelucrarea combustibilului nuclear radioactiv sau a deşeurilor cu radioactivitate ridicată; - depozitarea finală a deşeurilor radioactive; - instalaţii exclusiv pentru depozitarea finală a deşeurilor radioactive; - instalaţii exclusiv pentru depozitarea (planificată pentru mai mult de 10 ani) combustibililor nucleari radioactivi sau a deşeurilor radioactive într-un alt loc decât cel de producţie. 2. Obţinerea şi prelucrarea metalelor: - instalaţii de prăjire sau de prăjire prin aglomerare a minereurilor de metale (inclusiv minereuri sulfidice); - instalaţii pentru producerea fontei brute sau a oţelului (fuziune primară sau secundară), inclusiv turnare continuă cu o capacitate de peste 2,5 t/oră; - instalaţii pentru prelucrarea metalelor feroase: (i) instalaţii de laminare la cald, cu o capacitate de peste 20 t oţel brut/oră; (ii) forjerii cu ciocane a căror energie depăşeşte 50 kJ pe ciocan, iar puterea calorică folosită depăşeşte 20 MW; (iii) aplicarea de acoperiri metalice topite de protecţie, cu un aport mai mare de 2 t oţel brut/oră; - topitorii de metale feroase, cu o capacitate de producţie de peste 20 t/zi; - instalaţii pentru: (i) obţinerea de metale brute neferoase din minereuri, concentrate sau materii prime secundare, prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice; (ii) topire, inclusiv pentru realizarea de aliaje ale metalelor neferoase, de produse recuperate (rafinare, turnare etc.), cu o capacitate de topire de peste 4 t/zi la plumb şi cadmiu sau 20 t/zi la alte metale; - instalaţii pentru tratarea suprafeţei metalelor şi a materialelor plastice prin procese electrolitice sau chimice, volumul băilor de tratare depăşind 30 mc. 3. Industria de minerale: - instalaţii pentru producerea clincherului de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producţie de peste 500 t/zi sau a varului în cuptoare rotative cu o capacitate de producţie de peste 50 t/zi ori în alte cuptoare cu o capacitate de producţie de peste 50 t/zi; - instalaţii de producere a azbestului şi de fabricare a produselor pe bază de azbest; - instalaţii de fabricare a sticlei, inclusiv a fibrei de sticlă, cu o capacitate de topire de peste 20 t/zi; - instalaţii pentru topirea substanţelor minerale şi producerea fibrelor minerale, cu o capacitate de topire de peste 20 t/zi; - instalaţii pentru fabricarea produselor ceramice prin aprindere, în special a ţiglei pentru acoperiş, cărămizilor refractare, ţiglei, gresiei ceramice sau a porţelanului, cu o capacitate de producţie de peste 75 t/zi şi/sau cu o capacitate a cuptorului de peste 4 mc şi cu o densitate de depunere/cuptor de peste 300 kg/mc. 4. Industria chimică: producţia, înţelegând prin aceasta acele categorii de activităţi cuprinse în acest paragraf, la scară industrială, prin prelucrarea chimică a următoarelor substanţe sau grupe de substanţe: a) instalaţii chimice pentru producerea substanţelor chimice organice de bază, cum ar fi: (i) hidrocarburi simple (liniare sau ciclice, saturate sau nesaturate, alifatice sau aromatice); (ii) hidrocarburi cu conţinut de oxigen, ca de exemplu: alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici, esteri, acetaţi, eteri, peroxizi, răşini epoxidice; (iii) hidrocarburi sulfuroase; (iv) hidrocarburi azotoase, precum: amine, amide, compuşi nitrici, nitroderivaţi sau nitraţi, nitrili, cianaţi, izocianaţi; (v) hidrocarburi cu conţinut de fosfor; (vi) hidrocarburi halogenate; (vii) compuşi organometalici; (viii) materiale plastice de bază (polimeri, fibre sintetice şi fibre pe bază de celuloză); (ix) cauciucuri sintetice; (x) vopsele şi pigmenţi; (xi) agenţi activi de suprafaţă şi surfactanţi; b) instalaţii chimice pentru obţinerea substanţelor chimice anorganice de bază, cum ar fi: (i) gaze: amoniac, clor sau acid clorhidric gazos, fluor sau acid fluorhidric, oxizi de carbon, compuşi cu sulf, oxizi de azot, hidrogen, dioxid de sulf, fosgen; (ii) acizi: acid cromic, acid fluorhidric, acid fosforic, acid azotic, acid clorhidric, acid sulfuric oleum, acizi sulfuroşi; (iii) baze: hidroxid de amoniu, hidroxid de potasiu, hidroxid de sodiu; (iv) săruri: clorură de amoniu, clorat de potasiu, carbonat de potasiu, carbonat de sodiu, perborat şi nitrat de argint; (v) metaloizi, oxizi metalici sau alţi compuşi anorganici, cum ar fi carbură de calciu, carbură de siliciu; c) instalaţii chimice pentru producerea de îngrăşăminte pe bază de fosfor, azot sau potasiu (îngrăşăminte simple sau compuse); d) instalaţii chimice pentru obţinerea produselor curative pe bază de plante şi a biocidelor; e) instalaţii care utilizează un proces chimic sau biologic pentru obţinerea produselor farmaceutice de bază; f) instalaţii chimice pentru producerea explozivilor; g) instalaţii chimice în care se foloseşte tratarea chimică sau biologică pentru obţinerea aditivilor alimentari cu proteine, a fermenţilor sau a altor substanţe proteice. 5. Gospodărirea deşeurilor: - instalaţii pentru incinerarea, recuperarea, tratarea chimică sau depozitarea controlată a deşeurilor; - instalaţii pentru incinerarea deşeurilor orăşeneşti, cu o capacitate de peste 3 t/oră; - instalaţii pentru depozitarea deşeurilor nepericuloase, cu o capacitate de peste 50 t/zi; - depozite controlate, care primesc mai mult de 10 t/zi, sau cu o capacitate totală de peste 25.000 t, cu excepţia haldelor pentru deşeuri inerte. 6. Staţii de epurare a apelor uzate, pentru o populaţie de peste 150.000 de locuitori 7. Instalaţii industriale pentru: a) obţinerea de celuloză din lemn sau din alte materiale fibroase similare; b) obţinerea de hârtie şi carton, cu o capacitate de producţie de peste 20 t/zi. 8. a) construirea de linii de cale ferată pe distanţe mari şi de aeroporturi cu o lungime medie de rulare de 2.100 m sau chiar mai mult; b) construirea de autostrăzi şi drumuri pentru circulaţie rapidă; c) construirea unui drum nou cu 4 sau mai multe benzi ori reamenajarea şi/sau lărgirea unui drum existent cu două benzi ori cu o bandă pentru a asigura 4 sau mai multe benzi acolo unde un astfel de drum nou sau secţiunea reamenajată şi/sau lărgită de drum ar putea avea o lungime continuă de 10 sau mai mulţi kilometri; 9. a) apele interioare şi porturile pentru transportul pe apele interioare care permit trecerea unor vase de peste 1.350 t; b) porturile comerciale, danele pentru încărcări şi descărcări ce sunt legate de uscat şi porturi exterioare (exclusiv danele pentru feribot), care pot primi vase de peste 1.350 t. 10. Scheme de extracţie a apei subterane sau reîncărcare artificială a apei subterane, unde volumul anual de apă extrasă sau reîncărcată este echivalent cu sau depăşeşte 10 milioane mc 11. a) lucrări pentru transferul resurselor de apă între bazinele riverane, în cazul în care acest transfer are ca scop prevenirea deficitului de apă şi în care cantitatea de apă transferată depăşeşte 100 milioane mc/an; b) în toate celelalte cazuri, lucrări pentru transferul resurselor de apă între bazine riverane în care debitul mediu multianual al bazinului de extracţie depăşeşte 2.000 milioane mc/an şi unde cantitatea de apă transferată depăşeşte 5% din acest debit. În ambele cazuri sunt excluse transferurile de apă potabilă prin conducte. 12. Extracţia petrolului şi a gazelor naturale în scopuri comerciale, acolo unde cantitatea extrasă depăşeşte 500 t/zi în cazul petrolului şi 500.000 mc/zi în cazul gazelor 13. Baraje sau alte instalaţii proiectate pentru reţinerea sau acumularea permanentă a apei, acolo unde cantitatea nouă sau suplimentarea de apă reţinută ori acumulată depăşeşte 10 milioane mc 14. Conducte pentru transportul gazelor, ţiţeiului sau al substanţelor chimice, cu un diametru mai mare de 800 mm şi cu o lungime mai mare de 40 km 15. Instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor şi porcilor, cu mai mult de: a) 40.000 locuri pentru păsări; b) 2.000 locuri pentru creşterea porcilor (peste 30 kg); sau c) 750 locuri pentru scroafe. 16. Cariere şi exploatări miniere în carieră, acolo unde suprafaţa amplasamentului depăşeşte 25 ha, sau extracţia turbei, acolo unde suprafaţa amplasamentului depăşeşte 150 ha 17. Construirea liniilor electrice suspendate având o tensiune de 220 kV sau mai mult şi o lungime mai mare de 15 km 18. Instalaţii pentru depozitarea produselor petroliere, petrochimice sau chimice, cu o capacitate de 200.000 t sau mai mult 19. Alte activităţi: - instalaţii pentru pretratarea (operaţiuni cum ar fi: spălare, albire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor ori a textilelor, acolo unde capacitatea de tratare depăşeşte 10 t/zi; - instalaţii pentru tăbăcirea pieilor brute şi crude, acolo unde capacitatea de tratare depăşeşte 12 t de produse finisate/zi: a) abatoare cu o capacitate de producere a carcaselor mai mare de 50 t/zi; b) tratarea şi prelucrarea axată pe obţinerea produselor alimentare din: (i) materii prime animaliere (altele decât laptele), cu o capacitate de producţie a produselor finite mai mare de 75 t/zi; (ii) materii prime vegetale, cu o capacitate de producţie a produselor finite mai mare de 300 t/zi (valoarea medie trimestrială); c) tratarea şi prelucrarea laptelui, cantitatea de lapte primită fiind mai mare de 200 t/zi (valoarea medie trimestrială); - instalaţii pentru depozitarea şi reciclarea carcaselor de animale şi a deşeurilor animaliere, cu o capacitate mai mare de 10 t/zi; - instalaţii pentru tratarea suprafeţelor substanţelor, obiectelor sau produselor cu solvenţi organici, în special pentru prelucrare, tipărire, căptuşire, degresare, impermeabilizare, calibrare, vopsire, curăţare sau impregnare, cu o capacitate de consum mai mare de 150 kg/oră sau mai mult de 200 t/an; - instalaţii pentru producerea de carbon (cărbune care arde greu) sau de electrografit prin incinerare sau grafitizare 20. Orice activitate care nu este specificată în paragrafele 1 – 19, la care participarea publicului este asigurată printr-o procedură de evaluare a impactului asupra mediului, în conformitate cu legislaţia naţională 21. Prevederile art. 6 pct. 1a) nu se aplică nici unui proiect de mai sus, iniţiat în mod exclusiv sau în principal pentru cercetarea, dezvoltarea sau testarea unor metode ori produse noi pentru o perioadă mai mică de 2 ani, dacă ele ar putea determina unele efecte negative semnificative asupra mediului şi sănătăţii. 22. Orice modificare sau extindere a activităţilor, acolo unde o astfel de modificare sau extindere satisface criteriile/limitele stabilite prin prezenta anexă, se va supune prevederilor art. 6 pct. 1a). Orice altă modificare sau extindere a activităţilor se va supune prevederilor art. 6 pct. 1b). NOTE: 1. Centralele atomoelectrice şi alţi reactori nucleari încetează să mai fie considerate astfel de instalaţii atunci când toţi combustibilii nucleari şi alte elemente contaminate radioactiv au fost înlăturate definitiv de pe locul de montaj al instalaţiei. 2. În scopul acestei convenţii, aeroport înseamnă un aeroport care respectă definiţia prevăzută în Convenţia de la Chicago din 1994, care a înfiinţat Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile (anexa nr. 14). 3. În sensul acestei convenţii, drum cu circulaţie rapidă înseamnă un drum care respectă definiţia prevăzută în Acordul european asupra principalelor artere de trafic internaţional din 15 noiembrie 1975. ANEXA 2 ARBITRAJUL 1. În cazul unui diferend care a fost înaintat spre arbitraj conform prevederilor art. 16 pct. 2 din prezenta convenţie, o parte sau părţile vor notifica secretariatului obiectul problemei de arbitraj şi vor indica în mod special articolele convenţiei a căror interpretare sau aplicare este în discuţie. Secretariatul va înainta informarea primită tuturor părţilor la prezenta convenţie. 2. Tribunalul de arbitraj va fi alcătuit din 3 membri. Atât partea sau părţile reclamante, cât şi cealaltă parte sau părţi la diferend vor desemna câte un arbitru, iar cei 2 arbitri numiţi vor desemna, printr-un acord comun, un al treilea arbitru care va fi preşedintele tribunalului de arbitraj. Acesta din urmă nu va avea aceeaşi naţionalitate ca una dintre părţile în dispută, nu va locui sau nu va folosi ca loc de reşedinţă teritoriul uneia dintre părţi, nu va fi angajat de nici una dintre ele şi nu va avea de-a face cu cazul în nici o altă calitate. 3. Dacă preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat în decurs de două luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, Secretariatul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, la solicitarea oricărei părţi, va proceda la desemnarea preşedintelui într-un nou termen de două luni. 4. Dacă una dintre părţile în diferend nu numeşte un arbitru în timp de două luni de la primirea cererii, cealaltă parte are dreptul să îl informeze pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va desemna pe preşedintele tribunalului de arbitraj în decursul următoarelor două luni. După desemnarea sa preşedintele tribunalului de arbitraj va solicita părţii care nu şi-a numit un arbitru să facă acest lucru în interval de două luni. Dacă nu se reuşeşte acest lucru timp de două luni, preşedintele îl va informa pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care va face această numire în timpul următoarelor două luni. 5. Tribunalul de arbitraj va lua decizia în concordanţă cu dreptul internaţional şi cu prevederile prezentei convenţii. 6. Orice tribunal de arbitraj, constituit conform prevederilor acestei anexe, îşi va întocmi propriile reguli de procedură. 7. Deciziile tribunalului de arbitraj, privind atât procedura, cât şi fondul, vor fi luate cu majoritatea voturilor membrilor săi. 8. Tribunalul are dreptul să ia măsurile adecvate pentru a stabili faptele. 9. Părţile în diferend vor facilita activitatea tribunalului de arbitraj şi, în mod special, utilizând toate mijloacele avute la dispoziţie: a) îi vor furniza toate documentele, instrumentele şi informaţiile relevante; b) îi vor permite, dacă este necesar, să solicite martori sau experţi şi vor lua în seamă mărturia lor. 10. Părţile şi arbitrii vor proteja confidenţialitatea oricăror informaţii pe care aceştia le primesc în mod confidenţial în cursul lucrărilor tribunalului de arbitraj. 11. Tribunalul de arbitraj, la cererea uneia dintre părţi, are dreptul să recomande măsuri interimare de protecţie. 12. Dacă una dintre părţile în diferend nu se prezintă în faţa tribunalului de arbitraj sau nu reuşeşte să îşi apere cauza, cealaltă parte poate cere tribunalului să continue pr